Biserica evanghelică din Bărcut/ Bekokten/ Báránykút

Biserica evanghelică din Bărcut/ Bekokten/ Báránykút a fost construită între anii 1845-1846 pe locul unei biserici medievale ridicate probabil în secolul al XV-lea. Vechea biserică avea o înălțime mai mare decât actuala, judecând după amprenta lăsată de șarpantă pe peretele estic al turnului-clopotniță. Actuala construcție – o biserică hală de plan dreptunghiular, lipsită de absidă, simplă și austeră – nu poate fi înscrisă într-un stil arhitectural anume.

Ceea ce s-a păstrat din vechiul edificiu este turnul-clopotniță din extremitatea vestică a navei, pe sub care se face accesul principal în biserică. La bază, pereții turnului au o grosime de 3 metri care se reduce treptat spre vârf. Accesul la cel de-al doilea etaj se face printr-o scară îngustă înzidită, ușor de apărat atunci când turnul avea încă rol de apărare. Structura de lemn care se păstrează la acest al doilea nivel a servit pentru păstrarea slăninii de către comunitate după sacrificarea turnurilor fortificației pentru a refolosi materialul de construcție la ridicarea noii biserici.

Din incinta fortificată se mai păstrează părți din laturile de vest și de sud ale zidului de incintă. Pe latura sudică se pot observa urmele a două turnuri de apărare din care unul întărea o poartă astăzi zidită.

Mobilierul bisericii, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, concordă cu austeritatea construcției, pe când altarul și baldachinul de amvon baroc, mutate din vechea biserică, sunt două evidente pete de culoare. Ambele piese sunt realizate de meșterul tâmplar sighișorean Johann Folbarth, altarul în 1767, baldachinul amvonului în 1792. Altarul, deși nu într-o stare foarte bună de conservare, păstrează integral pictura originală. În scrinul central, unul dintre cele mai mari crucifixuri baroce din arta altarelor transilvănene este suprapus peste un panou pictat care în partea inferioară redă o imagine a unui oraș fortificat apropiată ca formulă de iconografia medievală.

Orga a fost construită de meșterul Samuel Binder în 1866.

În proprietatea parohiei evanghelice din Bărcut se află singurul steag istoric păstrat în teritoriul dintre Făgăraș, Rupea și Cincu. Pictat în ulei pe o pânză groasă de cânepă, steagul are pe o față stema Principatului Transilvaniei suprapusă vulturului bicefal austriac, iar pe cealaltă emblema satului – un miel adăpându-se dintr-o fântână. Acest simbol a dat și numele satului în limba maghiară – Báránykút, adică „fântâna mielului”.

În fosta școală săsească funcționează un Centru de Tineret care oferă și posibilități de cazare.

  • Galerie foto:

  • Colecție: