Biserica evanghelică fortificată din Șoarș/ Scharosch bei Fogarasch

Satul Șoarș/ Scharosch bei Fogarasch a fost fondat probabil în primul val de colonizare germană în Transilvania, odată cu Cincu, scaun din care a și făcut parte. Cea mai veche mențiune păstrată a satului datează din 1206.

Biserica evanghelică fortificată din Șoarș este cel mai relevant monument de arhitectură gotică din zona Făgărașului. La 1450, de când datează prima indulgență papală dată bisericii cu hramul sfântului Iacob, construcția era deja începută. Planul inițial de biserică-hală cu absida poligonală și cu un turn-clopotniță în capătul vestic a fost păstrat nealterat până în prezent. Lucrările s-au terminat probabil după 1470, deoarece papalitatea oferă bisericii o nouă scutire de taxe în anul 1466.

În 1507 opera de fortificare a edificiului era în plină desfășurare: s-au zidit căile de acces de pe sudul și nordul turnului, iar ultimul nivel a fost dotat cu o galerie de lemn. Toate contraforturile au fost unite două câte două cu arcuri pentru a susține un etaj amenajat în scop defensiv, cu guri de tragere și de vărsare deasupra întregii nave și a absidei. Tot în această perioadă în jurul bisericii s-a delimitat o incintă de refugiu și apărare închisă cu ziduri și întărită cu turnuri. Cea mai mare parte a incintei a fost demolată în prima jumătate a secolului al XX-lea. În primul deceniu latura nordică – zid și patru turnuri – a fost demantelată complet pentru a face loc unei noi școli și unei săli de festivități. Pe latura sudică, între turnurile de colț, fusese ridicat anterior un alt corp de școală, astăzi ruinat aproape complet. Latura vestică a supraviețuit și celui de-al doilea război mondial, pentru a fi demolată ulterior, iar malul pe care se afla a fost excavat, pentru a face loc unui teren de sport pentru școală. Din fortificația exterioară se mai păstrează turnul sud-vestic, folosit până în anii 1990 de comunitate pentru păstrarea slăninii, și partea inferioară a turnului sud-estic care a fost transformată în casa clopotarului.

Ancadramentele portalului vestic și ale ferestrelor bisericii, bolțile parterului și ancadramentele ferestrelor turnului, precum și o serie de resturi de elemente de pietrărie din interiorul bisericii sunt martori ai goticului târziu transilvănean. Bolțile gotice ale navei au fost înlocuite cu cele actuale la renovarea din anii 1805-1806. Două chei de boltă și câteva fragmente de ogive provenind de la bolțile medievale sunt adăpostite în parterul turnului. O particularitate arhitecturală a bisericii din Șoarș este existența unui lectorium – element similar unui perete-paravan sau unei tribune ce desparte nava de cor – ale cărui urme se păstrează în arcul de triumf.

Din prima jumătate a secolului al XVI-lea datează părți din strana preotului – scaunele și o laterală cu decor gotic traforat – și încuietoarea ușii portalului sudic. Deschis în 1793, probabil după închiderea portalului gotic, portalul sudic are un ancadrament de andezit sculptat. Ușii sale i-a fost aplicată o amplă încuietorare medievală similară celor de la ușa sacristiei bisericii evanghelice din Biertan și a ușii portalului sudic de la biserica evanghelică din Cincu. Pentru ambele portaluri ale bisericii din Șoarș se păstrează nișele bârnelor de lemn folosite pentru blocare.

Altarul baroc a fost realizat în anul 1745, așa cum menționează inscripția incizată pe spatele său: H ROT 1745/ MR 1745. Panoul cu scena crucificării a fost pictat de Martin Stock în același an. Amvonul, decorat cu patru panouri pictate reprezentându-i pe cei patru evangheliști și un panou ce poartă inscripția de donație, a fost făcut tot în 1745 și refăcut în 1839.

Orga a fost construită în 1838 și reparată în 1912 de meșterul Carl Einschenk. Mecanismul ceasului din turn datează din 1843. Din cele patru clopote, cel mic datează din 1777, cele două mijlocii din 1922, iar cel mare din 1937.

O serie de obiecte aparținând bisericii sunt legate de familiile a doi preoți ai satului. Piciorul sculptat – suport pentru o farfurie de donații, datat 1705, și epitaful baroc din 1719 amintesc de preotul Georg Orend, a cărui soție, Anna, a donat unul din sfeșnicele de bronz din 1713. Preot între 1766-1808, Georg Thellman și soția sa Anna Maria au donat în 1778 un frumos acoperământ de altar din mătase pictată. În memoria preotesei s-a realizat un epitaf pictat în anul 1802, iar în memoria preotului s-a donat în 1808 o cană mare de cositor.

Peste drum de biserică, pe latura estică, se află casa parohială evanghelică construită în 1828 și clasată ca monument istoric.

  • Galerie foto:

  • Perspectivă nordică

  • Casa clopotarului

  • Absida

  • Portalul sudic (1793)

  • Vedere spre altar

  • Semnături de meșteri (?) pe spatele altarului

  • Buton decorativ

  • Vedere spre empora vestică

  • Suport de lumânare în colțul emporei sudice

  • Accesuri pe latura sudică a bisericii

  • Portalul vestic

  • Fereastră deasupra portalului sudic

  • Turnul slăninii

  • Numărul de casă în turnul slăninii

  • Perspectivă vestică

  • Casa parohială - fațada sudică


  • Colecție:

Sfeșnic de bronz

Sfeșnic de bronz