Biserica fortificată din Bruiu/ Braller/ Brulya

Ansamblul bisericii evanghelice fortificate din Bruiu este, poate mai mult decât oricare altul din zonă, rezultatul a multiple transformări. Construcția basilicii romanice cu trei nave a început în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. La fel ca la Toarcla, navele laterale se terminau cu nișe, cea a colateralei sudice fiind ulterior sacrificată. De la aceasta mai există doar ancadramentul accesului dinspre cor, vizibil la exteriorul bisericii. Deja la sfârșitul secolului al XIII-lea șantierul e posibil să fi preluat influențe gotice deoarece arcul de triumf este un arc frânt. Bolta navei centrale a fost dotată în secolul al XVI-lea cu nervuri ceramice gotice, dispuse în stea. Arhivoltele dintre stâlpii pătrați ai navelor sunt semicirculare la nivelul inferior, iar la empore în arc frânt.

Un element rar în peisajul arhitectural al bisericilor fortificate săsești, care a supraviețuit în și mai puține puține cazuri, era prezent și la biserica din Bruiu: până în 1845 un turn se înălța deasupra corului. Structura a fost demolată, fiind probabil într-o stare proastă la acea dată, dar și deja inutilă ca element defensiv. De ea amintește boltirea corului cuprinsă între cele două arce frânte pe care se sprijinea.

Interiorul bisericii păstrează o serie de piese de mobilier pictat specifice barocului țărănesc din Transilvania. Inscripția de pe amvon menționează că acesta ar fi fost realizat în 1667 și refăcut în 1807. Cristelnița de piatră masivă, vopsită, datează din secolul al XVII-lea. Orga, construită în 1800 de un meșter incert, este nefuncțională.

Până în anul 2000 biserica a păstrat unul dintre cele mai valoaroase altare poliptice specifice goticului târziu din Transilvania, realizat pe la 1520. Astăzi altarul se găsește în biserica evanghelică din Cisnădie din motive de siguranță și conservare. Deschis, în zilele de sărbătoare, aripile altarului au patru scene dedicate Sfântului Nicolae și flanchează scrinul central dedicat statuii Madonei cu pruncul. Închis, în zilele de muncă, altarul prezintă opt scene de ”dialog” între diverși sfinți.

Fortificația ridicată în jurul bisericii la sfârșitul secolului al XV-lea și prima jumătate a celui de-al XVI-lea se păstrează în mare parte. Evident, aspectul actual datorează mult lucrărilor de la mijlocul secolului al XIX-lea. Incinta mai degrabă ovală decât poligonală a fost întărită cu mai multe turnuri din care astăzi se mai păstrează trei. Turnul vestic, ieșit mult în exterior față de linia zidurilor, are acoperișul refăcut și păstrează un frumos ornament ceramic (vas/ bold de acoperiș) din 1829, an în care probabil s-au efectuat reparații.

Nord-estul era întărit de un turn lung și gros de care erau alipite la nord construcții care nu se mai păstrează și care probabil se întindeau până la un turn nordic, și el dispărut. În fapt, tot traseul zidului de incintă era probabil dublat la interior de o structură cu drum de strajă și spații de depozitare. Acestea se mai păstrează parțial doar pe zona estică, între cele două turnuri, și pe latura sudică. Surprinzător, chiar și un număr de lăzi de cereale, probabil din secolul al XVIII-lea, s-a păstrat până în prezent, ceea ce atestă rolul comunitar jucat de fortificație după pierderea rolului defensiv.

  • Galerie foto:

  • Vedere aeriană

  • Vedere dinspre nord

  • Vedere dispre nord vest

  • Vedere spre orgă

  • Vedere spre altar

  • Amvon

  • Baldachinul amvonului

  • Turnul estic

  • Portalul sudic


  • Colecție: