Biserica fortificată din Șomartin/ Martinsberg/ Mártonhegy

Numele german al satului – Martinsberg – înseamnă „dealul lui Martin” și surprinde o dublă realitate: satul este situat pe un deal și toate străzile sunt în pantă, iar biserica săsească, dinainte de Reformă, avea hramul Sfântului Martin.

Și aici coloniștii construiesc în secolul al XIII-lea o basilică romanică cu trei nave și turn pe capătul vestic al navei centrale. Absida, semicirculară inițial, a fost refăcută în secolul al XVIlea cu o formă poligonală. Tot atunci corul a fost fortificat prin adăugarea unui etaj prevăzut cu guri de tragere și de vărsare. Navele laterale inițial mai lungi, așa cum indică urmele de pe latura nordică a corului, au fost scurtate probabil tot la momentul fortificării. Turnulclopotniță, prevăzut în secolul al XVII-lea cu o galerie de tragere de tip fachwerk păstrează un acoperiș acoperit cu olane, deja o raritate în peisajul bisericilor fortificate săsești.

Din fortificația exterioară nu se mai păstrează nimic. În vecinătatea bisericii se află în prezent doar fosta sală comunitară, o clădire cu elemente Jugendstil construită la începutul secolului al XX-lea.

În interiorul bisericii stilul romanic este mai prezent decât goticul. Arcul de triumf și arhivoltele dintre nave sunt arce semicirculare. Doar bolta corului, mai târzie decât restul bisericii, poartă arce frânte. Romanic este și portalul vestic, un portal extrem de simplu.

Altarul neoclasic din secolul al XIX-lea are un panou pictat mai vechi, de la mijlocul secolului al XVIII-lea, operă a pictorului sibian Martin Stock. Orga a fost construită în 1811 de meșterul Samuel Maetz.

  • Galerie foto:

  • Biserica și sala comunitară

  • Vedere din empora vestică

  • Altar

  • Vedere spre vest

  • Peretele nordic al corului

  • Peretele nordic al navei

  • Peretele sudic al corului și nava sudică

  • Portalul vestic


  • Colecție: